Regina stupului la fel ca si albinele are un ac pe care nu-l scoate decat impotriva unei alte regine rivale care i-ar iesi in cale si-ar voi sa o detroneze.
Oricine poate lua in mana o regina, aceasta niciodata nu isi va scoate acul, se spune ca regina se considera atat de sus pusa incat se considera o divinitate si in afara de ea totul este pamantesc si nu merita nici atacul nici apararea ce ar schita-o prin vreun gest fata de oricine si orice si nu vede pe nimeni care sa ii primejduiasca existenta ei regala, singura fiinta pentru care va folosi acul este o alta regina care ar dori sa ii ia locul. Tocmai de aceea acul sau care are forma unei sabie inconvoiate srpe varf il scoate numai atunci cand se lupta cu o rivala.
O lege mai puternica decat vointa lor si care trece dincolo de orice ratiune de a-si pastra viata este legea impusa de natura in care se spune ca regina stupului pentru a ramane regina trebuie sa poarte lupte grele, pentru ca cele mai puternice regine sa fie stapane in stupi, prin riscul vietii ele trebuie sa isi castige drept si cinstit gloria de a fi mame unice.
Cand in stup se intampla sa avem doua regine acestea incep sa se caute grabite, imbrancesc supusele care nu mai au timp sa se fereasca din calea lor, le calca, trec peste ele pana cand se zaresc, in acel moment se indreapta cu indarjire una contra celeilalte, se napustesc, se prind in brate, pentru ca sa nu se mai slabeasca nici o clipa pana cand una din ele nu cade rapusa. Se rasucesc si cad rostogolindu-se, acele se incruciseaza, se lovesc una de alta, cautand locul potrivit pentru a baga acul in pantecele rivalei, aceasta lupta tine pana cand una din ele sleita de puteri incearca sa fuga, insa albinele care stau de jur imprejur nu o lasa pe fugara sa paraseasca campul de lupta si atunci cea ce inca mai are putere se napusteste pe cea sleita de putere pentru ai da lovitura de gratie.
Acul ascutit si veninos patrunde cu usurinta in locul vulnerabil si rivala cade rapusa. In timp ce regina victorioasa isi ia in primire cetatea, albinele arunca afara din stup cadavrul celei invinse.
Oricine poate lua in mana o regina, aceasta niciodata nu isi va scoate acul, se spune ca regina se considera atat de sus pusa incat se considera o divinitate si in afara de ea totul este pamantesc si nu merita nici atacul nici apararea ce ar schita-o prin vreun gest fata de oricine si orice si nu vede pe nimeni care sa ii primejduiasca existenta ei regala, singura fiinta pentru care va folosi acul este o alta regina care ar dori sa ii ia locul. Tocmai de aceea acul sau care are forma unei sabie inconvoiate srpe varf il scoate numai atunci cand se lupta cu o rivala.
O lege mai puternica decat vointa lor si care trece dincolo de orice ratiune de a-si pastra viata este legea impusa de natura in care se spune ca regina stupului pentru a ramane regina trebuie sa poarte lupte grele, pentru ca cele mai puternice regine sa fie stapane in stupi, prin riscul vietii ele trebuie sa isi castige drept si cinstit gloria de a fi mame unice.
Cand in stup se intampla sa avem doua regine acestea incep sa se caute grabite, imbrancesc supusele care nu mai au timp sa se fereasca din calea lor, le calca, trec peste ele pana cand se zaresc, in acel moment se indreapta cu indarjire una contra celeilalte, se napustesc, se prind in brate, pentru ca sa nu se mai slabeasca nici o clipa pana cand una din ele nu cade rapusa. Se rasucesc si cad rostogolindu-se, acele se incruciseaza, se lovesc una de alta, cautand locul potrivit pentru a baga acul in pantecele rivalei, aceasta lupta tine pana cand una din ele sleita de puteri incearca sa fuga, insa albinele care stau de jur imprejur nu o lasa pe fugara sa paraseasca campul de lupta si atunci cea ce inca mai are putere se napusteste pe cea sleita de putere pentru ai da lovitura de gratie.
Acul ascutit si veninos patrunde cu usurinta in locul vulnerabil si rivala cade rapusa. In timp ce regina victorioasa isi ia in primire cetatea, albinele arunca afara din stup cadavrul celei invinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu